produs cu mândrie la Brașov
După eșecul lui Zopyrion lucrurile s-au mai liniștit în Tracia, până la întoarcerea lui Lisimah. Cetățile grecești se revoltă, de data asta și cu ajutor din partea unui diadoh inamic, și Lisimah trebuie să răspundă. Viitorul rege al Traciei, Macedonului și Asiei Mici, Lisimah reușește să se impună peste rămășița nordică a vastului imperiu al lui Alexandru Macedon. Până când…
După plecarea lui Alexandru rămân în urmă diverși „strategi”, care vor încerca să profite de plecarea acestuia. După o încercare de desprindere din imperiu, Tracia se liniștește sub Zopyrion, care găsește de cuviință să transforme Marea Neagră într-un lac macedonean. Nu reușește, și pe drumul de întoarcere o armată getică îl învinge.
În anul 335 î.Chr. Alexandru, fiul lui Filip al II-lea, nu era „cel Mare”, dar se pregătea să devină. Și pentru că se pregătea să devină, primul lucru pe care l-a făcut a fost să-i calmeze pe greci și pe tracii care îi stăteau în coaste.
Săptămâna asta vorbim despre un nou jucător care apare în spațiul sud-est european: regatul Macedon. Sub Filip al doilea, genial conducător de oști, regatul își pornește o puternică dominație – și unul din primii pași pe care îi face Filip e să îi pacifice pe sciți.
Pentru că am tot evitat să punem lucrurile cap la cap, încercăm să sintetizăm mai bine săptămâna asta cine sunt geții (și dacii) și de ce, totuși, nu ar trebui să credem tot ce auzim de la Herodot, sau, poate, de ce ar trebui să credem ce auzim de la el.