produs cu mândrie la Brașov
Burebista. Un moșneag bonom privește împreună cu bunul lui prieten, Deceneu, în zare, și îi spune: „crezi că vecinii noștri celți vor elibera pământurile până unde vrem noi?”. Deceneu privește înspre bunul său prieten Burebista, și zice: „Pentru Dacia Mare și pentru gloria neamului ăstuia se vor da la o parte”. După care începe o doină, pe care o dă apoi într-o lălăială veselă de nuntă.
În acest episod revenim la daci, la spațiul carpato-danubiano-pontic și vorbim despre ce se întâmplă în jurul nostru – despre tensiunile care se strâng în jurul triburilor care se identifică ca „dacice”.
Sau mai multe. O să vedem câte ne ies la număr. Cezar este stăpânul Romei. Pe câmpul de luptă nu a reușit să-l învingă nimeni. Poate că există o altă cale? Un episod în care strângem niște concluzii pentru o poveste care nu mai are spoilere de vreo 2000 de ani.
Dacă am acoperit în episoadele anterioare campaniile militare, ne uităm acum un pic și peste activitatea dictatorului Gaius Iulius Cezar, începând de la triumfuri, și culminând cu reforma care într-o formă sau alta, încă ne afectează: cea a calendarului
În episodul acesta discutăm despre ultimele mișcări militare ale războiului civil. Îl vedem pe Cezar câștigând mereu la limită, pe Cato Utticensis în postura lui Toma Alimoș, și cum Cezar reușește să câștige cu inconfundabila strategie „o să-l lovesc cu figura mea până îi cedează pumnul” într-o mișcare ilogică la porțile cetății Munda.